el nu m-a iubit
bărbatul, căruia i-am atins cu degetele
cu versurile albe cu buzele fremătânde sexul,
care şi el m-a atins cu degetele
cu rănile picurate cu buzele arse
ieri, a rostit dureroase cuvinte. din vocea lui
lipsea timbrul altădată de sirinx.
ca şi cum toate îmbrăţişările au fost trucaje
şi limbile noastre nu s-ar fi împreunat
niciodată în sincreza sărutului
şi în cele mai triste seri şi tăceri nu ne-am fi mângâiat
cu degetele, cu inimile, cu buzele în bucăţile
de vatelină ale cărnii. ca şi cum am fi săvârşit
un act banal pentru o singură şi ultimă dată.
Celălalt eu
Sărutările tale vin peste mângâierile
altui bărbat. Genunchii tăi sunt mai rotunzi
Pielea mai albă. Ochii îţi lucesc albaştri
în ape mai tulburi
tu îmi picuri vin roşu pe buze
el mă dezmiardă cu alte arome
fluide dulci, lacrimi cu miezul lemnos
Paharul se goleşte şi o lumină stranie
îmi cade uşor de pe umeri.
Mi-aş fi dorit atunci când te apropii
să mă vezi la fel de frumoasă
mi-aş fi dorit să fiu o zână bună
să agăţ aripi de fluturi
pe rochiţele fetelor cuminţi.
Nu sunt decât melancolia din umbre,
ieri am coborât în celălalt bărbat
îşi ascundea sângerările venea primăvara
iar el se afla într-un decor de toamnă
ştia că te-am iubit din nou ştia
fără să întrebe fără să aştepte un răspuns.
Iar eu am minţit pentru prima oară
te mai simţeam te mai auzeam spunându-mi
că luna de sub pântecele meu
are gust de migdale
Prefaţă
Cât mi-ar fi plăcut în zori de zi
să-mi stropesc obrajii cu apă de izvor
ţinută în clondirul ce-a fost odată al bunicii.
Dimineaţa apa curge cu sunet monoton
îmi rimelez ochii în faţa oglinzii
se-nmulţesc apoi se scurg
de pe degete curcubeiele sferice.
Nu toate mor culorile se duc
în părul meu întunecat şi gândul
se-ntoarce la copilărie
din casa bătrânilor au mai rămas
fotografiile vechi.
Nu vreau să ştiu de ce dimineţile
după depărtarea bunicii dacă privesc
mai adânc în oglindă văd chipul
bărbatului plecat să picteze biserici.
foşnetul aspru
al rucsacului
ridicat pe umeri
un tren, un vis Rubliov, un copil
iar eu într-un abur
de cealaltă lume
mi te închipui
Spectru
Când te-am văzut în fața negustorului
de oale din lut, mi-am dat seama cât
te asemeni cu unul din vasele etalate
pe rampa din ciment. Un vas îngust și
înalt în care așezi o floare tăiată aproape
de rădăcină. Crescută în pământul
negru în care te-am ademenit. Tu ai rămas
cu convingerea că am fost prinsă în roata
olarului. Modelându-te. Răzbunarea mea
târzie. Pulpele îmi sunt calde. Tu,
cum mai ești?
Four Poems
Violeta Savu
Listen to the original read by the poet:
Each poetry collection by Violeta Savu takes a step beyond the themes she explored in the preceding book: the loss of parents, failed relationships, images of life and death reconstructed from surrounding images, experiences, hopes, disillusionment, and—most of all—love. In her latest, Franjuri, she ties up all the loose ends.
In the poem “Spectrum,” the potter’s wheel becomes the whirlwind that creates an object strengthened by fire, yet vulnerable to fracture. In it the remains of love are held, in the lover’s shape, like ashes in an urn. My purpose in translating was to closely follow the journey of emotion back to the symbol from which it sprang, to allow the imagery to take shape as vividly in English as it does in Romanian.
In the poem “Spectrum,” the potter’s wheel becomes the whirlwind that creates an object strengthened by fire, yet vulnerable to fracture. In it the remains of love are held, in the lover’s shape, like ashes in an urn. My purpose in translating was to closely follow the journey of emotion back to the symbol from which it sprang, to allow the imagery to take shape as vividly in English as it does in Romanian.
—Daniela Hendea
Violeta Savu is a poet, playwright, and performer born in Bacău, Romania. A graduate in mathematics, she is a member of the Uniunea Scriitorilor din România (Writers’ Union of Romania) and an editor of Ateneu Journal, to which she contributes book reviews and fine arts essays. She has published four poetry books: Refugii în lyric (Shelters in Lyric, 2004), Atocmiri (Forging Rhymes, 2006), Din depărtare el mă vedea frumoasă (From Afar He Saw Me Beautiful, 2011), and Franjuri (Fringes, 2016). She received a playwriting award for the play Clara și Robert. Hârtie cu portative (Clara and Robert. Music paper with staves), recomposing the love and life story of artists Clara and Robert Schumann. She performed her latest show, Je suis Frida (a dramatic poem), on the stage of “Tristan Tzara and Dada Culture” at The International Symposium, Moinești, Romania in 2019. She wrote the preface to the fine art collection “Deliver-ME,” an international project by artists Mia Nazarie and Maja Engler.
Elena Ciobanu is an associate professor at the Department of Foreign Languages and Literatures, Vasile Alecsandri University of Bacău, Romania. She obtained her Ph.D. in English and American literature at the Alexandru Ioan Cuza University, Romania in 2008, with a magna cum laude distinction. Her research areas are English and American modern and postmodern poetry, poetics, narrative discourse, poetic discourse, and cultural studies. Her publications include a monograph, Sylvia Plath’s Poetry: The Metamorphoses of the Poetic Self (2009), the literary translations Sylvia Plath & Ted Hughes, Lady Lazarus şi hoţul de lumină (2002) and Sylvia Plath: Selected Poems/Poeme alese (2012), academic lectures, articles, and reviews. She is also a published poet and regularly contributes essays and poetry translations to national cultural journals from Romania and abroad.
Daniela Hendea is a Romanian poet and translator. She made her debut with the poetry volume Acordor de Teremin (Theremin Tuner), published by Fractalia Press in 2018, which was nominated for two major Romanian literary awards. Her poetry and literary translations have appeared in various Romanian literary journals. An editor of the Romanian online publication Prăvălia Culturală, she currently lives in Texas with her family.
