Lumea amăgitorului

Prolog
O Biserică de cretă
(Mà Mea)


Am uitat cum e, pe dinăuntru, burta înstelată. Tot ce-mi amintesc e că semăna cu o biserică, una de cretă, cum sunt bisericile de cretă din dobrogea. Era ca o capelă mică, dulce, cu o cupolă invoaltă. Cînd zic dulce, mă refer la zahăr ars.

Era o capelă care a înflorit peste noapte, a irizat peste lumea noastră, pămîntească.
Arc cu arc s-a țesut bolta – și ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte.
De atîta amar de vreme, de treizeci și nouă de ani, vopseaua s-a scorojit.
În fiecare clipă, ea s-a topit înăuntru.
Și io m-am topit cu totul în ea.
În acest fel, ma mea a rămas, pentru totdeauna, în mine.
În acest fel, io am rămas pentru totdeauna în ma a mea.


1.


Vino în lume,
îmi strigă Ademenitorul.
Vino în lume,
Îmi șoptește.
Vino – și îți voi da, fiul meu, tinerețe fără bătrânețe.
Și viață fără de moarte.
Uiți un singur lucru, îi răspund: tată, eu nu sunt fiul
Lumii aceste.


2.


Vino în lume,
Îmi șoptește Șoptitorul.
Vino în lume,
Uite
Ce frumoasă e lumea,
Uite ce perversă,
Uite cum adie stînjeneii,
Sub bătaia vîntului aprilin.

Uite ce coapse are lumea
Și ce sîni zemoși,
Ce sîni mari și zemoși, de rodie,
Gata să vindece gingiile supurînde ale bătrînilor,
Gata să vindece gingiile supurînde ale bărbaților
Și ochii lor roșii, supurînd,
Ochii lor plini de toate bubele ochilor
Și viața lor supurîndă,
Viața lor plină de toate bubele zilelor.

Vino în lume, ehei,
Vino în viață să vezi ce cur minunat are tîrfa asta de lume,
Ce fund bombat,
Ce mausoleu minunat
În care poți șade împlîntat,
În care șede-voi îngropat.

Toate acestea, Amăgitorule,
Sunt instrumente de tortură, îi răspund.
Sînii sînt niște clești
Care ne storc de voluptate
Și ne smulg din sînii de liniște, cei adevărați și cerești.

O, și pîntecul, pînă și pubisul,
E unul care te suge pe dinăuntru, ca să te facă acolo captiv,
Ca să intri în prima femeie pe care o întîlnești,
Să te sugă păcatul acolo,
Să te aspire.
Iar tu în veci să nu mai ieși.


3.    Ia-ți lumea înapoi, amăgitorule


Ia-ți înapoi ispitele, Amăgitorule.
Ia-ți înapoi ispitele.
Nu am trebuință de ele, Amăgitorule.
Nu am trebuință de tine.

Ia-ți înapoi cerul albastru
Și florile care miros atît de suav.
Ia-ți înapoi caliciile & femeile în care parfumul
Foliculinei adumbră.
Ia înapoi pămîntul cu totul, căruia zădarnic făcutu-i-am io umbră.


4.    „Nu va mai fi nici lumea/căci gîndul meu o ține"


Printre  copacii tăi, Amăgitorule,
n-am să mai stau.
Căci io mă duc la Dumnezeu, Amăgitorule.

Un lucru pot să fac, totuși, pentru tine, Amăgitorule: să te iau și pe tine.
Dumnezeu este Atoateîndurătorul, așa că se îndură
și de tine.
Lasă lumea ta, Amăgitorule – și vină.
Lasă lumea ta, căci numai gîndul tău abia de stă să o țină.


5.    Nașterea mea e fără de sfîrșit


N-am avut niciodată simțul claustrării. Nu m-am simțit niciodată claustrat în burta mamii mele. Nici singur, nici întristat. Cum să te simți singur, cînd ești înlăuntrul altei femei? Cînd o altă ființă te cuprinde, te conține?
Poți fi, cel mult,
Fericit.
n-am fost niciodată claustrofob.
Viața mea a avut un sfîrșit fericit.
Nașterea.
Și nașterea mea e fără de sfîrșit.

*

Mă nasc din orice, repetat, obstinat, sacadat,
Împlinit, mă nasc din orice mama validă.
Orice femeie se repede să mă nască.
Orice femeie își oferă, își sfîrtecă burta să mă înglobeze,
Să mă înhațe.
Să mă încercuiască.
Sunt într-o încercuire.
Sînt încercuit. Deja încercuzit. De femei.

Orice femeie își repede sînii la gura mea,
să nu mă lase fără hrană,
Să nu îl flămînzesc, Să nu sufăr,
Să am la ce să sug.
Orice femeie își repede vaginul,
Să am ce să despart, ce să împlînt,
Ce să las greu,
Ce să zămislesc.

(Cînd aș fi fost mai tînăr, aș fi zis: ce să fut.)

Acum sînt, însă, bărbat mai puțin,
Înger, mai mult.


6.    (Orice femeie vine la mine)


Orice femeie vine la mine și mă ia de mînă și-mi spune:
Fii tu bărbatul meu legiuit
și, totodată, fiul meu, cel încă nehărăzit,
fii tatăl meu
și tatăl tatălui meu
și tatăl mamei mele
fii, pe rînd,
toți bărbații care mă cuprind, mă înconjoară,
îmi fac curte
și mă împresoară.

Fii tu bărbatul
și numai bărbatul

*

Mă nasc din orice femeie și, chiar mai mult,
din toate femeile deodată. mă nasc în fiecare clipă.
și în fiecare loc al pămîntului. nimeni nu se naște, în afară de mine, niciodată.


7.    Mă nasc pînă apune luna


Sînt născutul perpetuu. născutul dintotdeauna. născutul
de profesie. mă nasc pînă apune luna.
mă nasc și mor, pînă apune luna


8.    Din burta mamei mele priveam lumea
(Nici nu visam să mă nasc bărbat)


Dn burta mamei mele priveam lumea
ca pe fereastră.
Și lumea mi se părea mică și castă.
Și lumea mi se părea cînd urîtă, cînd frumoasă.
O, și erau atît de multe prilejuri de minunare!

Din burta mamei mele priveam cum ninge.
Priveam războaiele care ning peste lume. țineam sub observație
și integram în sistem marea care face spume

Din burta mamei mele, lumea mi se păera de vis. Făcută înadins ca să mă ademenească.
Așa, ca și cînd ar fi spus:
Hai, ghidi-ghidi, ieși afară, ghidușule!
Dar eu nu mă dădeam înșelat.
Dar eu nu mă dădeam dus.
Stăteam acolo, chicotind, cu genunchii la gură
și nici nu visam să ajung bărbat.


9.    O scoarță de raze


Burta mea are soarele ei. Burta în care stau e luminată. Mama
este soarele burții mele. Al doilea soare, soarele interior,
Dumnezeu cel din mama mea. Soarele din burta mamei mele lumina.
Mama mea e din raze. Mama mea e cusută din raze.
Mama mea e o scoarță de raze. Fiecare e luminat, la rîndul lui,
de Dumnezeu lui. De la mama mea iau lumina și căldura.
Totodată, mama e și plaja mea. Stau întins
pe un canat al ei
pe un cant
pe dulce-casant-crocant nisipul ei
și mă bronzez la ea.
La lumina ei.
și la Dumnezeul ei, care luminează din ea.