unirea urziceni învingea glasgow rangers

în dimineaţa aia de august s-a schimbat tot
îi auzeam vocea prin somn uşor stridentă un râs bărbătesc zgomotos
care rupea definitiv liniştea tuturor dimineţilor de vară
dimineţi senine în care mă trezea sfârâitul ochiurilor
mama robotind în bucătărie dan citind  într-un cot
abia ne pusesem cablu în fiecare dimineaţă butonam
telecomanda încă nespălat pe ochi
dar de data asta m-a trezit el
am deschis uşa de la dormitor fără să fac zgomot
şi vocea lui m-a izbit de parcă am deschis uşa unui tren în mers
i-am văzut şapca de ofiţer m-am vârât sub cearşaf încercând să adorm la loc
acum o auzeam şi pe mama râzând un ofiţer de armată
un bărbat în uniformă la aşa ceva visase ea toată viaţa
am închis ochii soarele îmi bătea în faţă
încercam să-mi imaginez cum arată
încercam să umplu şapca ţeapănă de pe măsuţa de sticlă din hol
ce cap ar intra aici

mai târziu i-am povestit toate astea unui prieten care apela la freud ca la
                    pagini aurii
şi el mi-a zis afectat acesta e momentul în care ai pierdut-o pe mama ta
gândeşte-te la tatăl tău a murit când tu aveai şase ani
mama ta e prima femeie din viaţa ta
nu era nimeni care să stea între tine şi ea
până în dimineaţa aia de august când a apărut el
râdeam dar el vorbea serios şi discuţia noastră s-a prelungit
şi el bătea câmpii şi vorbea despre efectul domino
despre un lung şir de despărţiri
iar eu am râs de el aşa cum râzi de cei care vorbesc despre masoni şi despre
                    teoria
conspiraţiei dar m-a luat cu frig şi apoi i-am povestit cum m o bătea pe
                    mama
şi el a zis da avem de-a face cu o situaţie pe deplin dickensiană

mă întorceam  prin ploaie spre apartamentul meu închiriat de lângă cişmigiu
când mi s-a pus un nod în gât ştiam că sunt ultimele noastre zile împreună
mi-am adus aminte de bunicul meu în '46 plecase în armată
marusia iubita lui rămăsese acasă şi i-a scris scrisori timp de un an
iar apoi într-o zi geroasă bunicul a primit o scrisoare
în care marusia îi spunea că familia ei nu mai are răbdare
şi că vor s-o mărite cu  altul bunicul i-a scris în aceeaşi zi
i-a spus să se mărite
în timp ce scria lacrimile  îi curgeau pe obraji şi câteva ore mai târziu
bunicul patrula aproape adormit pe peronul îngheţat al unei gări din preajma
bucureştiului când cineva l-a prins de braţ
şi l-a tras din faţa unei locomotive care venea spre el
am scăpat cu viaţă
gandeşte-te ionut daca m-ar fi călcat trenul
tot satul ar fi zis ca m-am aruncat în faţa locomotivei din cauza marusiei
chiar aşa de prost nu eram

de ce se despart oamenii
cum pot exista mai multe femei în viaţa unui bărbat
oare asta nu înseamnă să mori şi să învii
cum poate fi femeia iubită înlocuită de altcineva
asta scriam la un moment dat în jurnalul meu înţesat de mărturisiri patetice
i-am spus şi lui dan şi el mi-a zis că are legătură tot cu imaginea unică a
                    mamei
dar poate astea nu sunt decât baliverne
eu nu voiam decât să o văd pe mama fericită lângă cineva
atunci când mama se despărţea de m  eram bucuros că pleacă
şi că rămânem doar noi doi şi că nimeni n-avea s-o mai lovească
îl vedeam pe fereastră şi mi se făcea milă privindu-l cum iese din bloc uni
târâind o geantă mare de rafie citeam dostoievski în liceu
şi ştiam că nu există oameni răi şi oameni buni
şi el pleca undeva departe acum nu mai avea nici şapcă de ofiţer
într-un sat de pe malul prutului şi mi se făcea milă
pentru că acolo nu avea cablu tv
şi ăsta mi se părea cel mai trist lucru din lume

tot decorul pentru despărţire era pregătit
ploaia şiroia pe ferestre
era ora douăsprezece  dar afară era aproape întuneric
eu pe salteaua mea ea pe salteaua ei
ascultam leonard cohen   ne ţineam de mâini şi plângeam amândoi
regizasem toată scena admirabil
seara am mers la restaurantul chinezesc
cât stăteam la cămin mergeam tot timpul acolo
am mâncat pui la plită încinsă şi orez cu legume şi ou
şi ne-am ţinut de mâini şi am plâns
simţeam că mă sufoc ne-am întors spre casă
fără să ne mai ţinem de mâini
şi eu pe salteaua mea ea pe salteaua ei
a adomit repede fosăind uşor
şi pe mine m-a buşit iar plânsul
o priveam cum doarme aş fi vrut să o sărut
aşa cum făceam seară de seară
în toţi aceşti ani dar n-am mai făcut-o
m-am uitat la meci unirea urziceni învingea
glasgow rangers  cu patru la unu
comentatorul spunea că în noaptea asta românii trebuie să fie fericiţi