Locus Periucundus (I)
Înainte
de-a fi sat
această îngrămădire de ruine
ușor înclinate pe sub arborii cu crengile
încovoiate încât din loc în loc
se mai ițesc bucăți de zid afară din frunziș
e o confuzie de reziduuri
prăbușită într-o tăcere
întreruptă doar de murmurul nenumăratelor
pâraie care curg
pe ulițe întortocheate și înguste
și de vorbele sătenilor
cu ochi mirați și neștiutori
de păstori
bălăbănindu-și amenințători bâtele
în urma turmelor
până sus în vârful colinei
printre tufele de spini și de muri
ce le îngreunează mult oilor urcușul.
Esențial
e să te aventurezi până aici
printre viile destul de luminoase și monotone
admirând colinele
bombardate cu ecouri rurale de tot felul
hoinărind pe pajiștile
pline de căcăreze și găinați
pentru a ajunge
în aceste loci periucundi
cum ar spune Plinius
dominate parcă de prezența misterioasă
a unor spirite
în fața cărora nu te-ai simți prea bine
nici măcar dacă le-ai vedea desenate pe hârtie
darămite să le întâlnești aici
spăimoase și vesele
bâțâindu-se de colo-colo
într-o lentă și afectată ostentație
pe potecile noroioase umbrite de desișuri
prin care sosesc vești curioase
produse de lumini și umbre
îndulcite de cântecul ferice al păsărilor
sau înăbușite de cantitățile enorme
de liane serpentiforme
care atârnă printre copaci.
Timpul
a desăvârșit
imaginea acestui dedal verde
în care domină
limbajul păsărilor și al florilor
pregătite să-și reprimească faunii și silenii
deocamdată ascunși printre stâncile
năpădite de ferigi și trandafiri sălbatici
într-o dezordine
concepută parcă de-un grădinar frivol
și-ntr-o perindare haotică
hărăzită și ea parcă anume pentru îndrăgostiții
aflați în căutarea unui loc ascuns pentru dragoste.
În aceste locuri
timp de milenii au domnit
șoimul liliacul sau cucul
îndeplinindu-și rolurile de auguri
de îngeri și arhangheli mai apoi
pentru ca acum să atârne ca simple decorații
sau cartonașe roșii
spulberate de intemperii și nepăsare.
Cu toate acestea
bisericile destul de numeroase
lasă să se întrevadă încă
religiozitatea destul de apăsătoare
a țăranilor
îndemnați totuși de o spontaneitate frumoasă
aproape rousseauistă
în a fi amabili și curtenitori
dar renumiți mai degrabă
pentru calitatea pălincii și a vinurilor lor
decât pentru adorarea vreunui sfânt
sau practicarea unor misterii
închinate lui Zamolxis sau Dyonissos.
Țăranii sunt simpli
un material viu
de agricultori de mineri sau păstori
își trăiesc viața în satele lor
ridicate din aceste ziduri și dărâmături
mai curând medievale decât antice
și numai închipuirea mea
mă face să-i văd
topiți în lumina de vis a unei antichități
care mișuna peste tot
făcând să renască din aceste pietre
cu semnificație incertă
marile turnuri ale unei formidabile
cetăți dacice
pe care în lungile lor peregrinări
o au asediat romanii.
Lacrimi
Plouă – nu, ’s lacrimi
surpate-n haleala mujicului
sub potopul de înjurături şi scrâşnete
par hârtii colorate de o sută
ce forţă ce paloare ce
perfidie-ţi asigură un bălcescu
nu mai eşti silit să-nghiţi săbii
să zaci pe sub minciuni în cuvinte
o zgaibă bă o zgaib‚ un nimic
hârtia aia-stelată te umple de năduf
mujic ca tat’tu (la douăzeci de ani
mai speri să te refaci) şi-n salopeta
pe care scuipă şi râgâie motorul gripat
în larma şantierelor molfăind conserve
cu tocană de legume dormind prin barăci
pe care băieţii au scris primim fete-n gazdă
descărcând vagoane săpând fundaţii în decembrie
dezbrăcat până la brâu
soldat lăcătuş strungar buldozerist
o zgaibă bă un o mie cinci sute alterat
viaţa ta aleargă pe tărâmuri coclite
grindina albastră a furnalelor îţi întunecă ochii
fum negru gaz negru albastru-verzui sau galben
plutind pe estrada celei mai aberante istorii
eroism fanfare steguleţe – o lume de vârtejuri
într-un viitor ca mocirla din bălţile
cu stuf tânăr şi puternic
mândreţe plebee – dimineţile tulburate
de naşterile eterne ale Venerei îţi aparţin
mândreţe plebee – tânăra noastră mizerie!
***
Am crezut în tine câmpie arsă de soare
spre seară
ca un vagabond într-o flanelă roşie
ocolind satele
înainte şi-napoi sărind peste Timiş
izbindu-te la tot pasul
de stâlpii de înaltă tensiune
sau de tractoare şi pluguri.
Am crezut în tine cu o dragoste teribilă
Citind ziarele la voia-ntâmplării
nebănuind că gustul epocii ar putea schimba
complet tradiţia
neînţelegând că pentru tine destinul
nu e un abis chiar dacă deschide
o perspectivă asemănătoare
şi că atâta timp cât se vor construi oraşe
şi fabrici, noile generaţii vor fi silite să înțeleagă
că prezentul nu-l va putea schimba nimeni.
Am crezut în tine
Ca un animal de povară mare şi prost
cu ochii blânzi ai linsului de sare
buimăcit că nu mai există distanțe
între satele noastre depărtarea părând a fi
o încăpere pustie până-n albăstrime.
***
Noaptea asta care se sprijină pe schelete de sulf
printre arbori
și Ion Monoran refăcut din bucăți de tablă
și roți de automobil
prin oraș
mult mai tânăr și mai arțăgos
rostogolindu-se neglijent
își suflă nasul în fața semafoarelor
cu teama de singurătate strivită pe parbriz
Ion Monoran
ca o extraordinară dorință de a fi tânăr
împotriva
indivizilor lirici
și împotriva
lui Ion Monoran ori de câte ori va simți nevoia.
Patru poezii
Ion Monoran
Listen to "Locus Periucundus (I)" read in the original Romanian by Marius Surleac:
In 1971, at the age of eighteen, Ion Monoran decided to flee Romania, but was caught while crossing the border. As a consequence, he was expelled from high school and barred from entrance into the Youth Communist Union.
Among the poems included in this selection, “Locus Periucundus (I)” and “Tears” come from Monoran’s Locus periucundus (Marineasa, 1994). The two untitled poems appeared in Ca un vagabond într-o flanelă roşie (Like a Vagrant in a Red Sweater) (Marineasa, 1996). Both volumes were published posthumously.
Forged during the most oppressive yet productive period for Monoran, Ca un vagabond într-o flanelă roşie (Like a Vagrant in a Red Sweater) contains Monoran’s earliest poems. In this period during the mid- to late seventies, under Ceausescu’s brutal secret police, the Securitate, thousands of intellectuals were forced to work in labor camps and state-run factories. Monoran was among them.
The poems in Locus periucundus represent a more precise and sensitive selection made by the author himself. These later poems resonate in a fluid lyricism portraying his dilapidated hometown and its surrounding countryside with an acute, at times grotesque, at times bitterly ironic vision. Monoran was to have delivered the final proofs for Locus periucundus the day he died.
Among the poems included in this selection, “Locus Periucundus (I)” and “Tears” come from Monoran’s Locus periucundus (Marineasa, 1994). The two untitled poems appeared in Ca un vagabond într-o flanelă roşie (Like a Vagrant in a Red Sweater) (Marineasa, 1996). Both volumes were published posthumously.
Forged during the most oppressive yet productive period for Monoran, Ca un vagabond într-o flanelă roşie (Like a Vagrant in a Red Sweater) contains Monoran’s earliest poems. In this period during the mid- to late seventies, under Ceausescu’s brutal secret police, the Securitate, thousands of intellectuals were forced to work in labor camps and state-run factories. Monoran was among them.
The poems in Locus periucundus represent a more precise and sensitive selection made by the author himself. These later poems resonate in a fluid lyricism portraying his dilapidated hometown and its surrounding countryside with an acute, at times grotesque, at times bitterly ironic vision. Monoran was to have delivered the final proofs for Locus periucundus the day he died.
Ion Monoran (1953–1993) was born in Petroman Village, Timis, Romania. He was a poet and publisher. His first poems were published in 1976 in Forum studenţesc magazine. He lectured at the Pavel Dan literary circle of the Student Culture House in Timişoara and collaborated and published with the literary journals Orizont, Amfiteatru, Echinox, and Luceafărul. None of his books were published during his lifetime. Monoran was an icon among Timişoara’s bohemian artists and became a cultural hero after the revolution. His prizes include the Orizont magazine Poetry prize (1987), the Nichita Stănescu Prize for Contemporary Poetry (1987), the prize for Literary Creation (Satu Mare, 1987), and the Literary Union Debut Prize. For his work, Locus periucundus, he was honored by the municipality of Timișoara. His published collections are: Locus periucundus (Marineasa, 1994), Ca un vagabond într-o flanelă roşie (Marineasa, 1996), Eu însumi (Cartea Românească, 2009), and Dragă poezie (Brumar, 2014).
Marius Surleac is a Romanian physicist and poet. His translations from English into Romanian include the poetry of Marc Vincenz, Valzhyna Mort, Peycho Kanev, and, in collaboration with Chris Tanasescu, G. C. Waldrep, Fady Joudah, Cornelius Eady, and several others. He has published an original collection of poetry in Romanian: Zeppelin Jack (Herg Benet, 2011) and a bilingual collection of translations, The Propaganda Factory, or Speaking of Trees / Fabrica de Propaganda, sau Apropo de Copaci by Marc Vincenz (Tracus Arte, 2015). Recent publications include Solstice and The Ilanot Review.
Marc Vincenz was born in Hong Kong to British-Swiss parents. He has published eight collections of poetry; his latest is Becoming the Sound of Bees (Ampersand Books, 2015). A limited-edition illustrated long poem, Sibylline, was released by Ampersand Books in 2016. He is the translator of many French-, Romanian-, and German-language poets, including the Herman Hesse Prize winner Klaus Merz, Werner Lutz, Erica Burkart, and Jürg Amman. His translation of Klaus Merz’s Unexpected Development was a finalist for the 2015 Cliff Becker Book Translation Prize and is forthcoming from White Pine Press. He has received several grants from the Swiss Arts Council and a fellowship from the Literary Colloquium Berlin. His own work has been translated into German, Russian, Romanian, Georgian, French, Icelandic, and Chinese. He is the international editor of the journal Plume Poetry, executive editor of MadHat Press, and lives in Massachusetts. Recent and forthcoming work features in The Nation, Raritan, Ploughshares, The Common, The Manhattan Review, Solstice, The American Journal of Poetry, diode, and World Literature Today.
