Azi în tramvaiul 21 mi-a venit rău.
m-a luat așa o moleșeală și mă ținea pe picioare răul ăsta.
acolo la jumătatea tramvaiului 21. unde se împarte în
două viața. acolo cum mă sprijineam de bara laterală mă
luase un rău.
parcă așa îmi aduc aminte, la jumătatea tramvaiului
unde se țin cumpenele mici. cumpenele mari sunt
mai aproape de vatman. nu trebuie să ai o anumitã vârstă
pentru cumpene poți să fii și copil dacă vrei,
pentru cumpene, cei trecuți de jumătatea tramvaiului
primesc gratis o cumpănă în care să se dea.
și cum număram stațiile către piața obor. a venit așa
un rău de mi-a înmuiat genunchii. și mi s-a pus o pată
neagră. rău mic sau mare nu știu că încă n-am murit
de tot. numai genunchii mi s-au înmuiat și vocea
cunoscută striga emil emil. întindeți-l pe jos are ceva
ca un rău. și lăsați-l să respire singur. strigau călătorii. foarte
amabili călătorii din tramvaiul 21. unul mi-a oferit locul. altul
a deschis geamul.
foarte amabili călătorii că doar eram unul de al lor. numai
fruntea și mâinile erau transpirate și reci. numai răul se
micșora încet și pata pusă în tramvaiul 21 se lua de la mine.
nici de rugăciunea domnească nu îmi aduc aminte.
numai de vocea feminină pe care o așteptasem de-o viață în
stația perla să luăm tramvaiul 21 care de fapt era tramvaiul
46. îmi amintesc. să ne ducă.
să ne ducă spre piața obor pentru mielul de paști.
De azi încerc să adorm nu să mor.
în patul meu de două persoane încap bine. zic patul meu deși
patul nu îmi aparține. în patul meu mă pot ghemui
mă pot răscoli. patul meu e un paralelipiped pentru mai
multe persoane. pentru mine nu mai contează forma
important e să am loc în el. de obicei seara după nelipsitul
duș, am oroare că pot muri
așa tam-nesam așa nespălat. și vor veni cei ce fac baie
morților să mă vadă gol și să zică ăsta n-a fost spălat de când
lumea şi pământul. trebuie să îl spălăm și pe interior. am
oroare ca necunoscutul să mă vadă gol. și cum mă întind
de-a lungul și de-a latul patului îmi place cu mâinile pe piept
să exersez murirea. pun mâinile pe piept și îmi țin respirația.
ceva în mine vrea să îmi ia locul. ceva în mine nu vrea să
plece din mine. bine că cine face legea nu sunt eu că aș fi fost
mort demult.
și cum exersez moartea mă gândesc ce bine că mi s-a
întâmplat moartea de o clipă din tramvaiul 21 care de fapt era
tramvaiul 46. ca să îmi pot exersa adormirea. nu mai vreau să
mor vreau să adorm. am ținut post, am dat de pomană, sex
nici cât negru sub unghie, am ajutat o bătrână să traverseze
strada. cred că este de ajuns
să pot dormi cu gândul că merit să adorm nu să mor. în patul meu
cu forma necunoscută.
Doamna de serviciu este verde
cu tot cu ochii ei albaștri
murim de frumusețea ei. amușinăm
nespălați de când lumea pătimașă
de a ști. și de prea multă cunoaștere
am uitat că intersecția dintre a da și
a primi un abur de primăvară traistă goală
gâlgâitori nici cu parfum franțuzesc
nu ne trece. suntem noi mai organici
ochi exoftalmici. baloane noroioase.
dacă noi nu vrem
alege ea de la noi. ce este mai bun mai siropos
ne tot căutăm în amintiri să fi rămas
vreo felie de pâine un bine din greșeală
vreun fir de ceapă cât o sfoară. ne scotocim
prin toate ale noastre măcar o spumă
de vorbă bună. ofrandă
vrea ea să ne oprim pentru o clipă
să ne schimbe sensul. să fim
și noi măcar frunze bucătării ale creșterii în sus. prin ce ne trece prin ce nu ne trece. rămâne din noi un bebeluș cât o franzelă.
care speră speră.
Am început să ne rărim
și câte unul trecut prin spitalul 9
el zice că este agent de securitate
noi că este paznic. nu este bolnav
are dreptate întotdeauna.
o cană de metal sau poate
un borcan care se întinde amenințător
nici pe furiș nu îl înjurăm. nu de teamă gândim
mai pozitiv pe lângă el. mult ne-a trebuit să ne dăm seama
că Nu ticul nervos. cu semnul întrebării în coada propoziției spuse este de fapt Da.
săreau din el emoții ca niște stringuri. ne zicea
el nu s-ar fi despărțit de diva asta manelistă.
să vezi cum o compara cu femeia pe care nu
a avut-o niciodată. mai să spargă telefonul.
nu era vina noastră pentru că era singurul
bărbat fără femeie.
Zice ăla că are ţigări colegul tău
pe noi ne taie pe burtă şi începem să piuim.
ne aşază banii de o 100 în fişicuri. dacă sunt
ca tot poetul zic să încap. mă ridic în picioare
şi o iau la fugă cu bancomatul. în urma noastră se iau pe noi nişte găini.
colegul meu zice că fumează de trei zile la o ţigară. trage un fum îi pune dop pentru mai
târziu. noi ne dăm pe lângă el îi promitem
marea cu sare să ne dea şi nouă un fum.
ne vine să îl sărutăm lung şi apăsat în bot
să îi luăm fumul de ţigară de pe cerul gurii.
şi aşa de rău ne pare că ţigara trebuie să ardă
să scoată fum ca să avem ce fuma.
colegul nostru fumează pe ascuns în palme.
că noi credem că aşa viaţă
numai la puşcărie în moarte nici atât.
Patru Poezii
Emil-Iulian Sude
Listen to the original read by the poet:
After I had translated into English two docudramas about the rights of Roma women in Romania for the anthologies Roma Heroes (Independent Theater Hungary, 2019 and 2021), Emil-Iulian Sude contacted me on Facebook and sent me the link to one of his magazine publications. It proved to be a mysterious coincidence: he didn’t know about my work as a translator, but only as a poet, and I learned much later that he was one of the first award-winning poets of Roma ethnicity in Romania. I’m now translating a book-length anthology of his poems, which I very much admire. Sude’s work is defined by an organic mixture of existential reflection, search for identity, human rights concerns, and self-irony. Drawing on his life experience as an impoverished night security guard at a public school in Bucharest and a Romani man facing ethnic discrimination, as well as on his overflowing imagination, he invents an aesthetic that I can identify as magic naturalism. Sordid details, such as the fear of being mocked by “those who wash the dead” for not taking a shower before dying, are combined with surrealist images, like children’s seesaws on a streetcar. The differences between Romanian and English, especially the lack of declension of nouns and adjectives in English, make translating poetry quite difficult in general. Sude’s lack of punctuation and capitalization, surrealist images, and made-up words, inspired by Romani expressions, add to the usual challenges. Moreover, he enjoys using Romanian idioms which have multiple meanings in context. In “Today i felt sick on the 21 streetcar,” for example, “mă / luase un rău” could mean that the speaker felt suddenly sick or that an evil force had overpowered him. I have done my best to suggest both meanings with “the upset got me.” In “Starting today i’ll try to fall asleep, not die,” an apparently banal description of an agitated night’s sleep reveals that the speaker is also breaking himself apart, perhaps to better understand himself: “în patul meu mă pot ghemui / mă pot răscoli.” Whereas in Romanian we can “răscoli patul,” i.e. “twist and turn, pulling the bedding sheets under us,” the same verb, “a răscoli,” could also indicate high emotional distress, as if something rummaged through oneself. My translation choice, “i can curl up in my bed i can unravel / myself,” aims to suggest the emotional state, while also preserving the reference to fabrics. Finding the best solutions for Sude’s original images and diction is a fascinating task.
Emil-Iulian Sude is one of the first award-winning poets of Roma ethnicity in Romania. He currently works as a night security guard at a public school while being a third-year student at the University of Bucharest, pursuing a major in Romani and a minor in Romanian. His poetry has earned him eighteen awards, such as first place in the “Bronislawa Wajs” International Contest of Literary Creation and Translation, celebrating the centenary of the Roma (1919–2019), and fourth place in the 2018 manuscript competition organized by the Centrul Național de Cultură a Romilor–Romano Kher (National Center for Roma Culture–Romano Kher) in collaboration with the Romanian government. He was also awarded a Diploma of Excellence at the 2018 Roma Excellence Gala for his “remarkable contribution to the development and promotion of Roma culture and identity.” Sude has published three books, ,,Scărarul” (The Ladder Maker, Grinta, 2014), ,,Chiar Nu” (Really No, Eurostampa, 2016), and ,,Povești” (Stories, Centrul Național de Cultură a Romilor, 2018). These are his first translations into English.
Diana Manole is a Romanian-born Canadian scholar, writer, and literary translator. She holds a Ph.D. from the University of Toronto and has been teaching at Canadian universities since 2006. In her home country, she published nine collections of poetry, short fiction, and plays, and earned fourteen literary awards, including one from the Romanian Writers’ Union. She has also translated or co-translated seven poetry collections into or from English and was one of the recipients of the second prize in the 2018 John Dryden Translation Competition. Diana’s independent translations into English of two Romani feminist dramas from Romania were included in the anthologies Roma Heroes (Independent Theater Hungary, 2019 and 2021). Her seventh poetry book, Praying to a Landed-Immigrant God, is forthcoming from Grey Borders Books.
