din Maeștrii unei arte muribunde
Claudiu Komartin
Ochii lui Emily peste Amherst
Noaptea asta nu știe cuvintele de introducere
Noaptea asta cu roboței și lasere, cu mașinuțe teleghidate
Noaptea asta murdară de leșie pe mâini
Noaptea asta care-ți aruncă totul în față
Noaptea asta răpește autostopiști și îi închide într-o
mansardă cu animăluțe de pluș și clovni
Noaptea asta trage cu ochiul în hârtiile unui poet care nu mai crede
Noaptea asta ca o lungă alegorie
Noaptea asta se tranșează vechile diferende, se trag storurile,
se închide casa
Noaptea asta privește emoționată din mulțime alegerea unui nou papă
Noaptea asta în care tigrii albi visează pasărea-arc
Noaptea asta fără limbă și fără ochi o căpățână din care se scurge ceva
Noaptea asta cu laptele ei demachiant, cu blestematele de bretele
Noaptea asta te leagănă, toarce mieros lângă tine, ți se bagă în suflet
Noaptea asta se joacă cu tine frumos și te lasă într-o baltă de sânge
Noaptea asta fumează în ciuda avertismentului de incendiu
Noaptea asta gâtuită de emoție ca o debutantă
Noaptea asta va scoate din priză câteva suflet
Noaptea asta ieșită de pe porțile Utilajului, gata să se sacrifice
pentru o cauză nobilă
Noaptea asta Dantelă și Exterminare
Noaptea asta sculptată-ntr-un lemn
Noaptea asta, camera și distanța, corpurile de tăcere din jur
Noaptea asta mirosind a aluat și a vopsea proaspătă
Noaptea asta, pâinea și carnea sunt negre ca într-un poem
de Antonio Gamoneda
Noaptea asta nu știe de glumă când vine vorba de dragoste
Noaptea asta e o comunistă cu sâni puternici și cu idealuri de neatins
Noaptea asta dezarmează focoasele nucleare
Noaptea asta răstoarnă stațiile de forare și le îngroapă la mari adâncimi
Noaptea asta le bagă spaima în sân celor care au crezut că imaginația nu
Noaptea asta cu stele mari și stinse ca ochii lui Emily peste Amherst.
Fără titlu
Dincolo de noaptea asta
De lumina ei reptiliană
Dincolo de pastilele
Cât roțile unui car alegoric
De plânset de avalanșe de revoluții
Dincolo de catedrale și de moschei,
Dincolo de voință de tehnologie de aparate—
Afecțiunea cuiva,
Dezarmantă ca o lovitură la coaie,
Cântecul scandalos al cerșetoarei de la metrou
Când nu ai speranță n-ai corp
Ca și cum ai lua-o spre centru
Cu o bucată de marmură în gură
Prăpastia din ceilalți
Fericirile cu cheiță
Când nu ai speranță n-ai corp
Când nu ai speranță n-ai corp
Pe pământul ăsta sărăcit,
Aproape steril
Noaptea asta nu știe cuvintele de introducere
Noaptea asta cu roboței și lasere, cu mașinuțe teleghidate
Noaptea asta murdară de leșie pe mâini
Noaptea asta care-ți aruncă totul în față
Noaptea asta răpește autostopiști și îi închide într-o
mansardă cu animăluțe de pluș și clovni
Noaptea asta trage cu ochiul în hârtiile unui poet care nu mai crede
Noaptea asta ca o lungă alegorie
Noaptea asta se tranșează vechile diferende, se trag storurile,
se închide casa
Noaptea asta privește emoționată din mulțime alegerea unui nou papă
Noaptea asta în care tigrii albi visează pasărea-arc
Noaptea asta fără limbă și fără ochi o căpățână din care se scurge ceva
Noaptea asta cu laptele ei demachiant, cu blestematele de bretele
Noaptea asta te leagănă, toarce mieros lângă tine, ți se bagă în suflet
Noaptea asta se joacă cu tine frumos și te lasă într-o baltă de sânge
Noaptea asta fumează în ciuda avertismentului de incendiu
Noaptea asta gâtuită de emoție ca o debutantă
Noaptea asta va scoate din priză câteva suflet
Noaptea asta ieșită de pe porțile Utilajului, gata să se sacrifice
pentru o cauză nobilă
Noaptea asta Dantelă și Exterminare
Noaptea asta sculptată-ntr-un lemn
Noaptea asta, camera și distanța, corpurile de tăcere din jur
Noaptea asta mirosind a aluat și a vopsea proaspătă
Noaptea asta, pâinea și carnea sunt negre ca într-un poem
de Antonio Gamoneda
Noaptea asta nu știe de glumă când vine vorba de dragoste
Noaptea asta e o comunistă cu sâni puternici și cu idealuri de neatins
Noaptea asta dezarmează focoasele nucleare
Noaptea asta răstoarnă stațiile de forare și le îngroapă la mari adâncimi
Noaptea asta le bagă spaima în sân celor care au crezut că imaginația nu
Noaptea asta cu stele mari și stinse ca ochii lui Emily peste Amherst.
Fără titlu
Dincolo de noaptea asta
De lumina ei reptiliană
Dincolo de pastilele
Cât roțile unui car alegoric
De plânset de avalanșe de revoluții
Dincolo de catedrale și de moschei,
Dincolo de voință de tehnologie de aparate—
Afecțiunea cuiva,
Dezarmantă ca o lovitură la coaie,
Cântecul scandalos al cerșetoarei de la metrou
Când nu ai speranță n-ai corp
Ca și cum ai lua-o spre centru
Cu o bucată de marmură în gură
Prăpastia din ceilalți
Fericirile cu cheiță
Când nu ai speranță n-ai corp
Când nu ai speranță n-ai corp
Pe pământul ăsta sărăcit,
Aproape steril