Timp de cîteva minute pe ecrane apare filmat în direct parcursul lui ERIC din culise pînă pe scenă. Il vedem pe ERIC în timp ce este machiat, periat, pregătit în cabina sa pentru intrarea în scenă. O asistentǎ îi maseazǎ capul.
Parcurs al mai multor coridoare. Cineva îi dă lui ERIC un microfon, regizorul îl bate pe umăr, colegi din culise îi urează succes.
Muzică. Un tango.
ERIC îşi face apariţia urmărit de un spot luminos. Senzaţia că un profesor de tango pătrunde pe o pistă de dans.
Aplauze pe ecran (sau, de ce nu, şi din sala de spectacol unde pot fi plasaţi unii dintre "fanii" săi).
Pe tot parcursul acestei scene ERIC va dialoga cu un grup de "fani" care îl adulează, suntem deja în plin "show" deşi nu este clar dacă ERIC se află pe un platou de televiziune sau într-un amfiteatru.
ERIC: Bine aţi venit la cursul de jurnalism al lui Eric Nowicki!
STUDENŢII îl aplaudă.
ERIC: Singurul loc de pe planetă unde se predă jurnalismul fără ipocrizie! Şcoala de jurnalism Eric Nowicki!
STUDENŢII strigă "ERIC! ERIC!"
ERIC: Şi pentru că este un curs de jurnalism fără ipocrizie, nu voi fi ipocrit!
STUDENŢII: Nu! Nu! Nu!
ERIC: Vă voi spune totul . . .
STUDENŢII: Da! Da! Da!
ERIC: Veţi afla adevărul despre această meserie!
STUDENŢII: Adevărul! Adevărul! Adevărul!
ERIC scoate din buzunarul de la piept o telecomandă şi o acţionează spre cele 16 ecrane. Pe fiecare ecran apar imaginile unui jurnal transmis de un canal internaţional (BBC WORLD NEWS, CNN, FOX NEWS, AL JAZEERA, LCI, EURONEWS, SKY NEWS, FRANCE 24, RAI, etc.)
ERIC: N-am să vă ascund nimic!
STUDENŢII: Nimic! Nimic! Nimic!
ERIC începe să execute un număr de strip-tease. Vacarmul creşte.
ERIC: Veţi afla adevărul gol!
STUDENŢII: Adevărul gol! Adevărul gol! Adevărul gol!
ERIC îşi aruncă pălăria, îşi scoate cravata, apoi vesta, apoi, cu gesturi lascive, îşi descheie nasturii de la cămaşă. Brusc o deschide şi pe pieptul său apar tatuate cuvintele BORN TO WATCH TV!
ERIC: Iată adevărul gol!
STUDENŢII: Uhhh . . .
Agitaţie, unele studente vor să-l atingă pe ERIC. Acesta se întoarce cu spatele şi îşi scoate cămaşa de tot. Pe spatele său sunt tatuate cuvintele BORN TO HAVE FUN!
STUDENŢII: Ohhh . . .
ERIC: Ce este jurnalismul deci?
STUDENŢII: A TV fucking bloody fun!
ERIC: Yeees!
STUDENŢII: Yeees!
ERIC: You got it?
STUDENŢII: We got it!
ERIC: Jurnalismul este o formă de show planetară!
STUDENŢII: Yeaaaah!
ERIC: Adrenalină pură! Excitaţie! Senzaţie! Spectacol!
STUDENŢII: Yes! Yes! Yes!
ERIC: Ce este jurnalul de la ora 20?
STUDENŢII: Adrenalină, excitaţie, senzaţie, spectacol!
ERIC: O felie din mizeria lumii! Un eşantion de oroare! Un zbor planat asupra eşecului umanităţii! În proporţie de 90 la sută, orice jurnal de actualităţi este o listă de murdării umane, de scabroşenii morale, de violenţă şi de laşitate, de cinism şi de diaree existenţială, de putreziciune şi de abandon, de muci etic şi de dezastru civic.
STUDENŢII rămîn tăcuţi.
ERIC: Iată ce este un jurnal televizat, iată ce este un jurnal de actualităţi, iată ce este un buletin de ştiri . . . Un imn dedicat morţii, violenţei, banilor, sexului şi hoţiei! Iată ce este informaţia în lumea noastră . . . O punere în pagină a morţii, a violenţei, a banilor, a sexului şi a corupţiei! Vreţi să fiţi buni jurnalişti? Atunci iată materia voastră . . . Moarte, război, criză, foamete, catastrofe, delicvenţă, şantaj, prostituţie, trafic, tortură, furt . . . O informaţie interesantă este o informaţia negativă! Repetaţi, you bastards!
STUDENŢII: O informaţie interesantă este o informaţie negativă.
ERIC: O informaţie care nu produce adrenalină este inutilă.
STUDENŢII: O informaţie care nu produce adrenalină este inutilă.
ERIC: Un tren care ajunge la timp nu este o informaţie.
STUDENŢII: Nuuu.
ERIC: Atunci ce este o informaţie?
STUDENŢII: Un tren care întîrzie . . .
ERIC: Bravo, bandă de idioţi!
STUDENŢII: Un tren care deraiază . . .
ERIC: Imi daţi voie să vă spun că sunteţi o bandă de idioţi?
STUDENŢII: Eric! Eric! Eric!
ERIC îşi smulge tatuajul de pe piept ca şi cum şi-ar da jos pielea de pe el.
Sub textul BORN TO WATCH TV apare un altul: FUCK THE PUBLIC.
ERIC: De ce are nevoie omul modern de informaţie?
STUDENŢII: Ca să se excite . . .
ERIC: Cu ce trebuie început un buletin de ştiri?
STUDENŢII: Cu sînge!
ERIC: Sînge, iată ce mănîncă omul modern la micul dejun. Imediat ce se trezeşte omul modern are nevoie de sînge. Şi atunci se rade ascultînd ştirile . . . Şi îşi bea cafeaua privind la televizor prima emisiune de politică externă a dimineţii. Iar dacă ştirile n-au fost destul de tari, dacă ziua nu începe cu un număr suficient de mare de morţi, dacă nimic senzaţional nu se întîmplă pe planetă, omul nostru este frustrat . . .
ERIC opreşte sonorul tuturor televizoarelor (sau, şi mai bine, imaginile se blocheazǎ).
ERIC: Şi atunci care este misiunea noastră? Dacă omul modern vrea sînge la micul dejun?
STUDENŢII: Să-i dăm sînge.
ERIC: Gooood . . . Bine, nemernicilor . . . Acum vom trece la un exerciţiu practic. Exerciţiul numărul unu. Ascultaţi această înregistrare din 1952 . . . Era o vreme cînd un jurnal de actualităţi începea aşa . . .
Chipul unui prezentator din anii 50 apare pe ecranul gigantic format din toate cele 16 ecrane. Prezentatorul citeşte o ştire: "Belfast, Irlanda de Nord. Un atentat comis într-un cartier protestant s-a soldat cu trei morţi."
ERIC: Ascultaţi încă o dată . . .
Reluare: "Belfast, Irlanda de Nord. Un atentat comis într-un cartier protestant s-a soldat cu trei morţi şi patru răniţi."
ERIC: Observaţi cum îşi începea ştirea un jurnalist cu 70 de ani în urmă? Intîi localiza geografic evenimentul, apoi îl definea şi abia la urmă evalua consecinţele. Ne putem noi însă permite această pierdere de timp astăzi, cînd am intrat în era show-ului total, a informaţiei spectacol, a actualităţii ca divertisment?
STUDENŢII: Nuuuu . . .
ERIC: Deci, cum trebuie transmisă astăzi această ştire pentru o provoca adrenalină?
STUDENŢII (cu mîna sus, ca la şcoală): Eu! Eu! Eu!
ERIC se apropie cu microfonul de un student.
STUDENTUL 1: Trei morţi şi patru răniţi, este bilanţul unui atentat comis astăzi într-un cartier protestant de la Belfast, din Irlanda de Nord.
ERIC: Very goood.
ERIC se apropie cu microfonul de un alt student.
STUDENTUL 2: Trei morţi şi patru răniţi, dintre care unul în stare gravă, este bilanţul unui atentat care a produs panică într-un cartier protestant de la Belfast, din Irlanda de Nord.
ERIC: Very, very good.
ERIC îl invită pe un al treilea student la microfon.
STUDENTUL 3: Trei morţi sfîrtecaţi de explozia unei bombe şi patru răniţi dintre care unul cu membrele inferioare amputate, este bilanţul provizoriu al unui atentat care a provocat panică şi oroare într-un cartier protestant din Belfast, din Irlanda de Nord.
ERIC: Bravo! Aţi înţeles esenţialul. O ştire care nu este vîndută la potenţialul ei maxim de sugestie este o ştire ratată. Ceea ce trebuie să învăţaţi voi este în primul rînd să transmiteţi ştirea într-un ambalaj teatral, senzaţional, care să provoace un frison imediat la primire. Măcelarii au lucrat deja pentru voi, acum misiunea voastră este să duceţi la destinatar bucăţile de carne bine puse în valoare . . . Pe un platou care să-l stupefieze pe consumatorul de ştiri . . . Pentru că acest consumator plăteşte, atunci el are dreptul la ştiri furnizate cu abilitate, cu subtilitate, ca nişte bombe care să-i explodeze în creier, ca un drog care să i se răspîndească în sînge . . . El asta aşteaptă de la o ştire, el, consumatorul de ştiri, cumpărătorul de ştiri . . . Un şoc emoţional, o formă de orgasm informaţională . . .
STUDENŢII: Daaaa . . . Eric! Eric! Eric!
ERIC: Ce facem, continuăm?
STUDENŢII: Daaaa . . .
ERIC: Cursul de jurnalism fără ipocrizie continuă!!
STUDENŢII: Yeees!!
ERIC: Exerciţiul numărul noi. Cu ce trebuie deschis un jurnal de actualităţi?
STUDENŢII: Cu o ştire tare!
ERIC: Idioţi, cretini, debili! Un buletin de ştiri trebuie deschis cu o bombă! Cînd începi un jurnal de actualităţi întîi lansezi o ştire-bombă. Pentru că dacă nu nu începi cu o bombă, atunci idiotul, cretinul şi debilul de telespectator te zapează cu telecomanda, trece pe alt canal, încearcă alături, te aruncă la pubelă. Cînd începi un jurnal trebuie să-l prinzi de la bun început de guler pe cretin şi să-l ţii lipit de tine, încremenit în faţa ta, să-l hipnotizezi din prima . . . Dacă prima ştire din jurnalul tău nu-l hipnotizează, nu-l fidelizează, nu-i ia piuitul, atunci adio, telespectatorul caută ce-i lipseşte la concurenţă...
Toţi STUDENŢII ridică mîna.
ERIC: Ce-i?
STUDENŢII (într-un singur glas): Şi după ştirea-bombă ce punem?
ERIC- După o ştire-bombă puneţi o ştire-mitralieră. Şi după ştirea-mitralieră puneţi o ştire-grenadă. Şi după ştirea-grenadă puneţi o ştire-palmă. Şi după ştirea-palmă puneţi o ştire-trăznet. Şi după o ştire trăznet puneţi o ştire-horror . . . Un jurnal ideal este un cîmp de luptă, o expediţie sîngeroasă, o operaţiune de comando. Iar cuvîntul de ordine este moarte. Omul care ne priveşte sau care ne ascultă dimineaţa are nevoie de moarte pentru a-şi putea începe ziua . . . Deci, bandă de hiene, ce trebuie să conţină un buletin de ştiri ideal?
STUDENTUL 1: Un atac terorist în Irak, în Siria, în Afganistan, în Liban sau . . .
STUDENTUL 2: Sau şi mai bine într-o ţară occidentală . . .
ERIC: Apoi . . .
STUDENTUL 3: O lovitură de stat, dacă se poate . . . Sau măcar o manifestaţie înăbuşită în sînge.
ERIC: Yeees. Apoi . . .
STUDENTUL 4: O catastrofă naturală, dacă se poate. Tsunami, cutremur de pămînt, indundaţie, alunecare de teren. Cu morţi, bineînţeles . . .
ERIC: Bravo, vous êtes les génies de l'info... Et ensuite?
STUDENTUL 6: O poveste de viol . . . Sau de pedofilie! Sau de incest. Sau de adulter, cu condiţia să aibă rezonanţă planetară!
ERIC: You got it! Aţi înţeles tot.
STUDENTUL7: O poveste de corupţie la înalt nivel. O destituire de preşedinte. Un impeachement.
ERIC: Da, da, da! Jurnalul ideal este atunci cînd din fiecare cuvînt emană moarte, violenţă, cruzime, barbarie, frison, adrenalină, consternare, indignare, stupefacţie, surpriză, silă, murdărie, frică şi imoralitate. Aţi înţeles tot! Veţi fi cei mai buni jurnalişti din lume!
TOŢI STUDENŢII: Yeeees!!
ERIC: Din acest moment puteţi să vă lansaţi în această profesie.
TOŢI STUDENŢII: Yeeees!!
ERIC: Pe locuri! (STUDENŢII se aşează ca sportivii la o probă de alergare.) Fiţi gata! Go!
TOTI STUDENŢII ţîşnesc, fiecare aleargă într-o direcţie diferită.
ERIC rămîne singur. În spate le său televizoarele se sting rînd pe rînd.
Jurnalismul fără ipocrizie. Lecţia 2.
ERIC intrǎ împingînd în faţa sa nişte instalaţii bizare: surîsometrele.
ERIC: [. . .] Pentru deschiderea jurnalului am zece expresii diferite în stoc, gradate de la 0 la 9.
Îşi prezintǎ cele zece surîsometre montate pe rotile. Ele amintesc de dispozitivele utilizate de oftalmologi cînd evaluează dioptriile pacienţilor, dar şi de nişte ghilotine în miniatură.
Zece actori se instalează cu bărbia în cadranul surîsometrelor. ERIC trece de la unul la altul şi, cu ajutorul unei baghete, reglează surîsurile.
Acesta este aparatul cu care îmi fixez zîmbetul adecvat, se numeşte surîsometru sau expresometru şi l-am inventat eu personal. Cu ajutorul lui îmi instalez pe faţă expresia care corespunde primelor două sau trei ştiri ale jurnalului de actualităţi, sau chiar întregului jurnal.
Nivelul 0 este aproape un rîs sonor, îl folosesc în special în zilele de sărbătoare, de Anul Nou sau de Crăciun, cînd ţara noastră devine campioană mondială la fotbal sau cînd captează atenţia planetară printr-un succes ulutior, cu condiţia ca nici o catastrofă şi nici un atentat să nu perturbeze excesiv respectiva zi.
"Modelează" expresia pe faţa corespunzînd nivelului 0.
Nivelul 1 este un zîmbet enorm, complice, chiar ghiduş.
Intervine pentru a corecta expresia corespunzînd nivelului 1.
Nivelul 2 este un zîmbet senin, liniştitor, un fel de tobogan pe care cuvintele mele se scurg direct în sufletul ascultătorilor.
Acelaşi joc. Pune la punct expresia care ilustrează nivelul 2.
Nivelul 3 este un zîmbet oficial, orizontal, simplu, dar fără promisiuni speciale în ce priveşte atmosfera următoarelor 30 de minute, în sensul că după acest zîmbet spectatorii se pot aştepta la orice.
Reglaj al feţei din surîsometrul 4.
Nivelul 4 este un zîmbet cenzurat, reprimat, este ca şi cum le-aş spune telespectatorilor "îmi pare rău, eu sunt un om cald şi deschis dar ceea ce vă voi spune în continuare mă va obliga la o anumită sobrietate".
Reglaj în cele mai fine detalii.
Nivelul 5 este doar o umbră de zîmbet, un semnal de o secundă adresat parcă unor prieteni vechi, un fel de ocheadă, mesajul fiid "ah, ah, ce mult aş vrea să mă amuz cu voi, dar actualitatea nu mă lasă".
Faţa din surîsometrul 6 poate repeta: "ah, ah, ce mult aş vrea să mă amuz cu voi, dar actualitatea nu mă lasă".
Nivelul 6 este cel al unei sobrietăţi profesionale, expresia cu care încep ştirile este umană dar fără menajamente, este ca şi cum, în calitate de mesager de veşti proaste le-aş spune telespectatorilor "îmi pare rău, ceea ce veţi afla nu este vesel, dar este necesar să aflaţi totul".
Reglaj cu ajutorul baghetei.
Nivelul 7 este o expresie de îngrijorare controlată. Este expresia cu care anunţ prăbuşirea unui avion, un cutremur de pămînt sau un atentat terorist într-un tren. Mesajul acestui nivel 7 este "să ne păstrăm sîngele rece şi să evaluăm împreună cu demnitate şi responsabilitate evenimentele".
Reglaj. Cu ajutorul baghetei ERIC remodeleazǎ faţa şi mai ales îi rectificǎ expresia la colţurile buzelor.
Nivelul 8 este aproape o grimasă, o expresie de refuz evident în faţa unei enormităţi pe care trebuie să o anunţ. Din prima clipă îi avertizez pe cei care au aprins televizoarele special pentru mine că voi vorbi despre lucruri pe care le consider detestabile, care mă revoltă şi mă întristează, şi că pe lîngă informaţia pe care o voi difuza îi incit şi pe destinatarii ei să reacţioneze la fel ca mine . . . Cum este posibil de exemplu, ca pe o insulă din Mediterana unde mii de oameni îşi petrec agreabile vacanţe de vară marea să arunce pe ţărmuri cadavrele a 362 de imigranţi africani clandestini înecaţi în timpul traversării?
Reglaj pînă cînd pe faţa din expresometrul 9 se văd efectiv cadavrele imigranţilor ilegali.
Nivelul 9 este expresia care corespunde unui doliu naţional, o ştire dezastruoasă pentru toţi cei care mă ascultă, aproape un avertisment că după vizionarea jurnalului meu de actualităţi nimeni nu va avea voie să-şi continue liniştit activitatea în familie, să cineze, să vizioneze un film de aventuri sau să se ducă liniştit la culcare. Este expresia pe care mi-o asum, de exemplu, cînd explodează o centrală nucleară undeva pe planetă, iar norul radioactiv se aproprie de noi chiar în timp ce vorbesc. Am avut ocazia să recurg la această expresie cînd a explodat, de exemplu, în aprilie 1986 centrala de la Cernobîl.
ERIC îşi fixează şi el pe faţă exact expresia feţei din expresometrul 10.
Vedeţi?
